Tag lipsa! La Bursa - analize, grafice, forum, curs valutar
  
LaBursa.ro
Autentificare | Inregistrare | Resetare parola

Stand up and be counted
Azi se implinesc 30 de ani de la ziua care mi-a schimbat viata. De fapt, zilele astea se fac 30 de ani de cand viata unui intreg popor s-a schimbat radical. 
Dar destinul unui popor e pana la urma suma destinelor individuale ale celor ce se identifica cu poporul. 
Nu vreau sa scriu azi despre cei ce au vazut revolutia la televizor. Se poate scrie mult despre nepasare, ignoranta, lasitate, sicofantism, oportunism.  
Nu vreau sa descriu nici experienta celor intemnitati – a facut-o deja atat de bine Patapievici. 
https://www.you-books.com/book/H-Patapievici/Politice 
Vreau insa sa depun marturie despre ceva ce am trait personal. In toata rasturnarea aceea care m-a marcat pe viata am trecut prin multe experiente individuale 
unice. 
Imi amintesc unele cu o extrema claritate. 
Azi suntem in 21 decembrie. 21, nu 22. E sarbatoarea mea nationala personala. Se fac 30 de ani de cand am vazut oamenii fugind de la miting-ul din piata 
Palatului. 
Se fac 30 de ani de cand mama m-a sunat si mi-a zis sa nu cumva sa ies din casa. Se fac 30 de ani de cand am gonit pe scari in jos si am luat-o spre piata
 Universitatii. 
Era sfarsitul dupa-amiezei. Incepuse sa se intunece. Am intrat in piata pe o straduta laturalnica. Si brusc am avut senzatia de irealitate, socul pe care il 
ai in vis cand te regasesti intr-o lume cu reguli radical diferite de cea in care traiesti. In strada, pe strada, pe stalpi, cateva zeci de oameni, poate 
cateva sute. Oameni imbracati ca toata lumea, adica mai ales in pufoaice gri sau negre. Nu figuri de eroi, doar oameni. Cu faclii facute din ziare care 
ardeau in intunericul care incepea sa ne acopere. Strigand lucruri pe care numai daca le spuneai in soapta puteai fi distrus, tu si intreaga ta familie. 
Cei care strigau erau mai ales pe carosabil, unii se catarasera pe stalpi. 
Pe trotuar erau alte zeci, poate sute de oameni. Erau spectatorii. Cei care nu indrazneau sa strige. Cei care erau poate constienti ca totul este filmat de 
securitate si care ar fi putut inca sa spuna ca treceau si ei intamplator pe acolo. Si din cand in cand, rar, cate unul dintre ei facea cate un pas. Cobora 
de pe trotuar pe carosabil. Era doar un pas, dar pasul acesta putea insemna un destin care se schimba definitiv. Intra in randul celor care protestau. 
Atunci am inteles ce vrea sa spuna cu adevarat fraza englezeasca „Stand up and be counted“ – Ridicati-va in picioare si lasati-va numarati. Sau ridicati-va in 
picioare si contati cu adevarat.  Unul cate unul. Individual. Fara sa va puteti ascunde. Fiti gata sa muriti pentru ce credeti ca e bine. Fiti gata sa 
distrugeti viata copiilor vostri, a parintilor vostri daca trebuie. Fiindca nu puteti altfel. Si fiti gata sa infruntati oprobriul majoritatii tacute, 
ale celor care abia asteapta sa va spuna ca sunteti niste prosti, ca oricum nu se schimba nimic, capul ce se pleaca, palosul nu-l taie, etc, etc.
Pentru ei am vrut sa scriu azi cateva cuvinte. Pentru cei cateva sute de oameni din jurul meu care au contat. Si cand aud toate teoriile conspiratiei, ca 
rusii, ca americanii, ca jocurile erau facute, eu ma gandesc la cei care au indraznit sa se ridice in picioare si sa coboare in strada. Sunt cei care au 
redat demnitatea poporului roman. Ei si cei care isi invinsesera frica cu cateva zile inainte la Timisoara. Ei si cei care au iesit a doua zi, de data asta zeci de mii.
Dar nimeni nu stia in 21 ce se va intampla in 22. Nu aveam zeci de mii in jurul nostru. Majoritatea eram foarte tineri. 
https://www.libertatea.ro/stiri/primii-eroi-care-au-murit-in-piata-universitatii-din-bucuresti-in-21-decembrie-89-cum-l-au-scuzat-procurorii-pe-cel-care-i-a-ucis-2838231 
Uitati-va la varstele primilor 7 morti din piata Universitatii: 19 ani, 36 de ani, 17 ani, 29 de ani, 22 de ani, 21 de ani, 29 de ani.
Catre cei ce au murit, catre cei ce au fost arestati, catre cei batuti cu bestialitate, catre cei ce au scapat atunci cu bine si au iesit din nou si 
din nou si din nou, catre cei care au redat demnitatea poporului roman se indreapta azi tristetea si recunostinta mea. 



LaBursa.ro Articole
Publicat de samba la 2019-12-21 17:16:46 131 vizualizari
 
Comentarii
Nu exista comentarii postate.
 
Posteaza comentariu
  Atentie! Orice utilizator este deconectat automat dupa 30 de minute de inactivitate si poate pierde tot ce a editat.
Comentariu: *
 
Cod securitate: *
 
Campurile notate cu * sunt obligatorii.